Site-urile, în forma în care ele se afișează de browsere, sunt menite să fie înțelese de orice persoană, chiar fără cunoștinte în domeniul informaticii sau al secvențelor de cod redactate de programatori. Aceștia lucrează ori în diverse limbaje din care apoi se generează limbajul specific de script al internetului HTML ori direct în HTML. Dacă nu ar exista browserele care știu să interpreteze limbajul de script și să afișeze rezultatul pe ecran, siturile ar fi doar înșiruiri de texte neformatate și, cel mai probabil, fără imagini. În principiu limbajul HTML indică locul în care să se afișeze diversele elemente vizibile, dimensiunea, culoarea, precum și alți parametri care conferă unei pagini web atât aspectul cât și funcționalitatea dorită.
Orice sit web trece în mod necesar prin mai multe etape:
Analiza preliminară
Concretizarea ideilor
Schițarea elementelor vizuale și compunerea structurii sitului
Programarea paginilor web în HTML, CSS, Javascript etc.
Testarea sitului
Schimbarea părților care nu corespund țintei
Publicarea site-ului pe Internet sau pe un intranet
Modificarea ulterioară și relansarea pe Internet, după nevoile clienților sau ale timpului
Actualizările ulterioare ale site-ului pot fi făcute în două moduri :
prin intervenția web designer-ului
prin accesarea proprietarului site-ului a interfeței de administrare pusă la dispoziție de web designer.
Cea mai recomandată metodă este cea de-a doua, aceea în care site-ul dispune de CMS ( content system management )în care proprietarul site-ului nu mai depinde de web designer.
După stabilirea structurii sitului se intră în etapa conceperii unei interfețe grafice care, pe lângă scopurile sale estetice, trebuie să faciliteze și accesul vizitatorilor la toate secțiunile publice ale sitului, să fie comprehensivă și, nu în ultimul rând, să asigure și încărcarea rapidă a paginilor, prin modul în care sunt realizate diversele elemente grafice. Este recomandat sa fie citite cele mai reprezentative rapoarte de uzabilitate.
Din punctul de vedere al designului siturile sunt în mare parte alcătuite din tabele cu linii (invizibile pe ecran) în care se inserează imagini (siglă, imagini-simbol, butoane etc.) și texte, în așa fel încât aspectul să fie unitar și să nu se sesizeze vizual organizarea tabelară. Celulele tabelelor
– pot avea fundaluri colorate,
– pot fi alcătuite din imagini și desene care se repetă pe orizontală sau pe verticală,
– pot fi umplute cu texturi mai mult sau mai puțin neregulate (ca pietrișul, frunzișul etc.)
– sau pot rămâne și albe.
Este de notat că actualmente locul tabelelor a fost luat de popularul mod de formatare CSS, care reprezintă o soluție mai “curată” din punctul de vedere al programării decât utilizarea tabelelor.
Astfel, graficianul utilizează inițial un program de grafică (de exemplu Adobe Photoshop sau Corel PhotoPaint) pentru a concepe un “instantaneu” al sitului respectiv. El creează forma butoanelor grafice, dimensionează și poziționează sigla sitului, stabilește locul meniurilor pe ecran, dimensiunea și aspectul textului, schema de culori a sitului, precum și alte aspecte specifice. Datorită faptului că această imagine primară este apoi “tăiată” în imagini mai mici, care urmează să fie inserate în tabele sau definite în CSS, din punct de vedere grafic siturile se supun acelorași reguli de compoziție ca și lucrările grafice tipărite, îmbinate însă cu o serie de parametri tehnici care permit implementarea ulterioară a elementelor de programare. Astfel, un “grafician de web” va lucra altfel decât un “grafician de print”, încercând să anticipeze locurile unde pot apărea probleme și să găsească soluții pentru a evita orice deformare a sitului, indiferent dacă urmează să fie utilizate dimensiuni relative sau absolute. De exemplu, un grafician de web trebuie să știe că este preferabil să utilizeze fundaluri de tip “culoare indicată din cod” sau de tip “imagine repetată pe axa x sau y”, decât fundaluri dintr-o singură imagine foarte mare, care ar reduce mult viteza de încărcare a sitului.
După ce imaginea inițială a fost împărțită în mai multe imagini mici, acestea se introduc în tabele sau se poziționează cu ajutorul CSS, fie prin scrierea directă a codului HTML într-un program simplu de editare text, cum ar fi Notepad, fie prin utilizarea unui editor HTML, în general de tip WYSIWYG, cum ar fi Dreamweaver. Astfel se generează un prim “schelet” al sitului, denumit “mock-up”, care simulează situl și toate funcțiile lui, fără a avea însă conținutul real, ci numai texte de tip lipsum și imagini provizorii. În cazul în care este vorba de un sit simplu, cu puține pagini, tot ce mai rămâne de făcut este introducerea conținutului final. În cazul în care este vorba de un sit complex, de exemplu un catalog sau un magazin virtual, mock-up-ul intră în etapa de programare complexă, care poate utiliza limbaje mai complicate (de tip server-side ca de exemplu PHP, ASP, sau și de tip client-side) precum și baze de date.
